Recenzie Obsesie de Doriana Chingaru

În anii ce-or veni
Nepăsători ne vor găsi,
Gândind cu disperare,
Dorind o alinare,
Preţuind nişte comori,
Suntem trecători…

Citat din Cerșetorii vieții, volumul Obsesie

Obsesia este un volum de poezii și curpinde treizeci și șapte de creații în limba română, treisprezece în limba engleză și câte una în franceză și spaniolă, deci una pentru fiecare săptămână a anului. Acestea cultivă sensibilitatea pentru frumos și deschid drumul către sufletul fiecărui cititor.

Când vine vorba de dragoste, dorință sau dor, există atât de multe sentimente pe care nu le poți exprima niciodată în cuvinte și, totuși, Doriana Chingaru reușește să facă acest lucru într-un mod unic care imprimă emoție versului simplu și sincer. Obsesia nu se referă neapărat la ceva, ci mai degrabă la cineva, o persoană specială care s-a îndepărtat, dar rămâne ancorată în gândurile și amintirile persistente.

În completarea colecției construite în jurul speranței regăsirii acelei persoane dragi, suntem martori și unor versuri care explorează efemeritatea vieții umane și impactul trecerii timpului asupra lumii exterioare, punând astfel în lumină ceea ce contează cu adevărat în viață. Aceste versuri sunt completate de nostalgia după anii copilăriei, amintirile calde ale momentelor petrecute cu părinții, dar și recunoștința pentru prietenia adevărată.

Potrivit pentru toți cei care aveți răni nevindecate în inimile voastre, acest volum de poezie este aici pentru a te ajuta. Pentru a te ajuta să înveți cum să arăți mai multă dragoste față de tine. Pentru a te ajuta să repari o inimă frântă. Pentru a te ajuta să renunți la trecut. Pentru a te ajuta să depășești nesiguranța. Pentru a te ajuta să îți învingi temerile. Pentru a te ajuta să transformi lacrimile în speranță. Vă invit să vă autodescoperiți prin poezie dar și să continuați lectura, pentru că urmează un interviu cu Doriana, autoarea cărții.

Cartea se poate comanda la nr de telefon: 0743 790 103


Interviu cu Doriana Chingaru, autoarea volumului Obsesie

  1. Pentru cei care nu te cunosc, ne poți spune câteva cuvinte despre tine?

Bună tuturor cititorilor în primul rând! Mă bucur și vă mulțumesc că ați zăbovit câteva minute aici să aflați mai multe despre mine și despre „Obsesie”! Să spunem pe scurt că sunt simplă și complicată în același timp, perfecționistă și visătoare, energică și liniștită, discretă și expansivă, am momente în care sunt super productivă și momente în care nu fac nimic, cumva mereu la extreme și mereu prinsă în câte-o activitate. Drept dovadă în prezent sunt tânără antreprenoare, încă la început de drum (alături de partenerul meu dețin o companie de consultanță în resurse umane, domeniu în care am activat în ultimii patru ani) și studentă la Școala Doctorală de Sociologie. Pe deasupra sunt o iubitoare incurabilă de animale și îmi dedic toată enegia celor trei pisici si doi câini pe care îî am și îi ador. Îmi place să fiu aproape de oameni, dar și de animale, să ascult, să ajut, mă încarc rapid cu energia celor din jur, dar în același timp îmi apreciez și fiecare moment de singuratate și introspecție, unde stau cu muzica în căști și îmi las imaginația să zboare, inima să simtă și pixul să scrie. A scrie pentru mine înseamnă a mă elibera, e ceva adictiv, până și în viața de zi cu zi nu pot să stau fără să mă gândesc de exemplu că un cuvânt sună bine și că începând de aici pot face o poezie, dacă nu chiar o întreagă poveste!

  • Știm că ai participat și la activități de voluntariat în timpul liber. Cum au decurs aceste experiențe?

Povestea cu mine și voluntariatul începe undeva în liceu când am început să mă implic în organizarea a diverse evenimente sportive la mine în oraș. Bucureștiul numai m-a adoptat de câțiva ani, sunt de fapt din Câmpulung, Argeș, un loc pe care îl consider întotdeauna apropiat sufletului meu și pe care vă invit să-l vizitați, mai ales că reprezintă pe alocuri și una dintre sursele de inspirație pentru poeziile ce se regasesc în „Obsesie”. Dar revenind la întrebare, la vremea când am început cu voluntariatul era o oportunitate în plus de a petrece timpul cu prietenii și de a-ți crea amintiri noi, dar m-a făcut să înțeleg mai bine cumva cât de mult îmi place de fapt să ajut. De curând și probabil ce ați observant este că am fost implicată în acțiuni alături de ONG Caradja Cantacuzino (o fundație cu istorie și tradiție de familie, foarte dragă mie), cu precădere pentru ajutorul cetățenilor ucrainieni prinși în conflictul acesta groaznic. Nu am putut sta deoparte, am donat, am ajutat, chiar am și coordonat echipele de voluntari – toți oameni care s-au unit pentru o cauză comună, mai mare decât binele personal – sunt emoționată de fiecare dată când realizez acest lucru și de fiecare data îmi dau seama că aș face voluntariat non-stop doar pentru sentimentul acesta magic.

  • Ce alte pasiuni sau hobby-uri ai, pe lângă scris?

Orice implică creativitatea. Îmi place să creez de la mici desene și picturi, până la căsuțe pentru pisici sau să cos diverse mici modele. Ador și plimbările pe munte și grădinaritul. Câțiva ani buni am făcut și actorie în diverse trupe de teatru și chiar cochetam cu ideea unei cariere în domeniu, dar acum a rămas mai mult o pasiune, care mă ajută foarte mult în dezvoltarea personală. Chiar și când vine vorba de pasiuni mă ghidez mult după rezultate și îmi iau satisfacția și energia din ceva frumos făcut de mine, care mai apoi devine cumva o parte din mine. Probabil mi se trage de la scris, eu pot povesti despre mine relativ usor, dar ceea ce scriu, mă descrie și mai în amănunt, îmi arată și vulnerabilitațile pe care am învățat în timp să le expun mai ușor și să le accept și practic orice creez până la urmă are o bucată de „eu” acolo pe care o dăruiesc celor din jur.

  • Care este prima poezie pe care ai scris-o? Se regăsește aceasta în volumul “Obsesie”?

Da, prima poezie pe care am scris-o este și cea care deschide volumul și anume „Gânduri pentru mama”. După cum îmi place să zic mereu e că scriu de când am învățat să scriu. Amuzant, nu? Dar poezia a fost scrisă pe clasa a doua cu ocazia zilei mamei. A început ca o tema pentru acasă: să facem o felicitare pentru mamele noastre și să le scriem o urare, dar încă de pe atunci îmi placea să gândesc diferit și mi-am propus să o surprind pe mama și mai apoi pe învățătoare. Mereu am avut lângă mine cadre didactice minunate, care m-au sprijinit, m-au încurajat să scriu, să particip la concursuri și cărora o să le rămân mereu recunoscătoare. Și cumva de atunci poezia cu pricina, care nici măcar nu avea un titlu,a fost păstrată printre multele agende și caiete pe care le încep și nu le mai termin, printre ciorne, a rezistat chiar și momentului de rebeliune pe care l-am avut undeva în clasa a cincea când mi-am aruncat toate poeziile pentru că mi se părea că scriu prea pueril și că rimele mele nu reprezintă trăiri cu adevărat. A rezistat cred pentru că a fost prima. Apoi am început să adun ușor-ușor câte o nouă poezie, câte o nouă poezie, până aici.

  • Cine te-a încurajat să publici volumul de poezii în format fizic?

Încă o amintire tare frumoasă pentru mine e si povestea aceasta! A început la facultate, în ultimul an, când la un curs cu domnul profesor Iulian Apostu, (care, da, este cel care m-a ajutat cu publicarea volumului) am dat un răspuns, cred că, mai deplasat la o întrebare. Domnul profesor, în glumă și cu blândețea-i caracteristică, mi-a spusatuncică tema mea este să-i scriu până la următorul seminar o carte. Și cumva s-a întâmplat. I-am zis că aproape am scris o carte și i-am atras atenția. Mi-a citit poeziile, mi-a făcut legătura cu editura, mi-a dat și sugestia să-mi traduc poeziile în ideea în care să poată fi citite internațional (din păcate nu am reușit, doar am scris altele noi– oricât încercam nu puteam păstra rima și sensul, chiar este o muncă pe care o apreciez profund cea a traducătorilor,mai ales după experiența mea) și peste noapte și ca prin vis dorința mea cea mai mare de până atunci devenise realitate: am publicat volumul. Bineînțeles că prietenii, părinții, colegii de muncă de pe atunci, fiecare a contribuit cu câte ceva până la final: corecturi, titluri, fiecare pagină din carte îmi amintește de cineva drag și din nou mă emoționează: prima carte nu se uită niciodată, așa-i?

  • Cui recomanzi să citească “Obsesie”?

Tuturor celor care au obsesii, haha! Tuturor celor care au rămas vreodată cu gândul prea mult la o persoană dragă, tuturor celor care au rămas prinși într-un moment sau un anotimp, tuturor celor care analizează prea mult și care cred că pot vedea dincolo de sensul principal al unui cuvânt și care pot să-l transforme și să-l înțeleagă ca fiind ceva mai mult decât atât, tuturor celor care se simt neînțeleși, tuturor celor care se gândesc la cum pot să devină nemuritori prin munca și sentimentele lor! Spoiler alert: „Obsesie” a fost creată și ca având sursă de inspirație în problemele psihice (psihicul uman fiind un subiect care m-a pasionat și m-a fascinat din copilarie) în cazul de față cu referire la OCD. Volumele care sper eu că vor urma cât de curând vor continua linia aceasta de manifest și de atenționare. Chiar dacă nu sunt eu încă prea vocală, am foarte multe cauze în care cred și pe care lupt să le susțin într-un fel sau altul prin ceea ce fac.

  • La final, ce mesaj ai pentru cititorii Booktribe.ro care au rămas cu noi până la sfârșit?

Să continue să spere, să viseze, să-și folosească imaginația și să creadă în ei! Și cumva să nu uite că nu sunt singuri, chiar și eu mă ofer să ajut măcar cu o vorbă bună și un sfat, de multe ori ceva mic poate să facă diferența.Chiar dacă probabil au mai auzit lucruri de genul acesta și se gândesc că degeaba facem lucruri mici, dacă nu se întâmplă și cele mari, o lecție pe care o învăț și eu la rândul meu în fiecare zi este cea a răbdării (și zic în fiecare zi pentru că în fiecare zi uit să am și răbdare, haha). Consider și că educația, bunul simț și valorile sănătoase sunt extrem de importante și întotdeauna mă gândesc că mi-ar plăcea să-i fac pe oameni să înțeleagă că putem trăi armonios și autentic împreună – așa că de ce să nu încep să spun asta de aici? În rest le doresc clipe senine, oameni minunați în jur și să să se bucure de „obsesia” lor!

Cartea se poate comanda la nr de telefon: 0743 790 103

Obsesie de Doriana Chingaru

Am pregătit o recenzie interesantă și în un interviu cu autoarea. Ești curios?