Recenzie Ultimul Înger Trist de Alexandru D. Lazăr

Ultimul înger trist de Alexandru D. Lazăr îi aduce în prim plan pe Sarah și Billy Boy, ființele supra-omenești, dacă le putem numi așa, care sunt călăuzele noastre într-o povestire în ramă întinsă pe mai multe planuri, atât în timp, cât și în spațiu. Aceștia au fost cândva oameni, au trecut prin viață și prin moarte dar au revenit preluând corpurile unor persoane. Întâlnirea celor doi facilitează cadrul pentru cele unsprezece povești și numeroase dialoguri savuroase între cei doi protagoniști.

Billy Boy este o ființă inteligentă, superioară care surprinde natura umană printr-o analiză tranșantă, sub forma unor învățături și întâmplări prezentate domnișoarei Sarah. Dacă Billy Boy deja are un ochi format și recunoaște imediat ce se ascunde în spatele interacțiunilor dintre oameni, Sarah este încă un novice și ascultă cu atenție convingerile și motivările lui. Sarah este inițiată în tainele ascunse ale lumii și învață împreună cu cititorul mai multe despre oameni, modul lor de gândire și relațiile dintre aceștia. Dintr-o poveste se naște altă poveste, iar capitolele curg, urmărind să susțină concluzia sumbră pe care o prezintă Billy în fața tinerei Sarah.

Fiind un amestec de science-fiction și dezvoltare personală suntem martori la o lume avansată din punct de vedere tehnologic, dar care păstrează tiparele celei de astăzi. Conduși de instinctul de supraviețuire, de frică, lăcomie, răutate, oamenii au aceleași emoții și repere după care se ghidează, ca întotdeauna. Billy Boy analizează ciclitatea, moartea, viitorul, prezentul și trecutul, raportându-se la timp ca la fibrele unei țesături. Pe măsură ce ajunge să înțelegă mai bine umanitatea, se detașează de acesta și devine dezgustat.

Între cei doi apar diferențele de opinie, și rămâne să aflați voi ce impact au unul asupra celuilalt, cine reușește să îl convingă pe celălalt și cum se încheie această opoziție între optimism și pesimism. Suspansul acumulat întoarce rapid paginile, iar sfârșitul surprinzător, deși oferă o anumită finalitate, lasă loc de o continuare care merită așteptată, despre care am înțeles că s-ar afla în lucru, și anume “Artizanii Întunericului”.

Interviu cu autorul, Alexandru D. Lazăr

  1. În cât timp ați scris Ultimul Înger Trist și când ne-am putea aștepta la o continuare?
    Ca durată pot să spun că aproximativ un an, deși unele idei sunt mai vechi de atât. Din păcate cei mai mulți dintre noi nu putem dispune de timpul nostru așa cum dorim. Suntem captivi în rutina si obligațiile cotidiene. Intenția mea este să avem o continuare cît mai curând, mai ales că ea este în principiu deja structurată.
  2. De unde a venit ideea pentru această carte? Ați avut o sursă de inspirație, sau pur și simplu s-a întâmplat?
    Cred că mai greu a fost să fiu convins că vreau să așez pe hârtie câteva din ideile exprimate în această carte. Mă jucam în general cu acest gen de gânduri doar în minte și multe dintre ele s-au pierdut în timp. Poate că acest lucru m-a determinat să le exprim și să le ordonez cumva.
  3. Există vreo carte care v-a influențat în viață sau v-a impresionat în mod deosebit? Dacă da, ne puteți spune care este aceasta și de ce?
    Îmi place să aflu noutăți din mai multe domenii legate de știință și tehnologie. Sunt pasionat de SF iar primii ani ai adolescenței mi-au fost profund marcați de autori celebri ai acestui gen. Nu numai o singură carte mi-a influențat viața ci mai degrabă dorința nestăvilită de a acumula informație din sferele mele de interes.
  4. În carte, Billy Boy, unul dintre personajele centrale are o atitudine puțin pesimistă privind viitorul omenirii. Însă știu că dumneavoastră sunteți optimist. Considerați că ne îndreptăm în direcția bună?
    E cam greu de anticipat acest lucru. Am ajuns pînă AICI, iar acum avem nevoie de echilibru, speranță și multă înțelepciune pentru a continua să existăm. Alegerile noastre ne determină calea. Eu sunt optimist.
  5. Din păcate, de aproape doi ani a apărut în viețile nostre un subiect despre care vorbim și auzim în fiecare zi: pandemia de COVID-19. Mai este “revenirea la normal” la care toată lumea spera o opțiune, sau normalitatea s-a schimbat iremediabil?
    Normalul este din punctul meu de vedere o noțiune destul de volatilă. Trăim într-o lume plină de dinamism. Vom depăși cu siguranță momentul Covid așa cum am trecut si peste multe altele, poate chiar mai dificile. Se pot păstra in general referințe aferente conceptului de normalitate dar să nu uităm că totul este într-o continuă schimbare.
  6. După cum spuneam și în recenzie, consider că Ultimul Înger Trist se află între Science-Fiction și Dezvoltare Personală. Pe lângă relaxarea alături de niște personaje savuroase, ce pot cititorii învăța din cartea dumneavoastră?
    În primul rând să privească diferit. Absolut orice, plecând de la simple lucruri, situații, întâmplări sau idei, toate au mai multe unghiuri din care poate fi privite si înțelese. Aceste aspecte merită explorate, ele dezvoltă imaginația si percepțiile. Nu de puține ori asta îi va ajuta in viața de zi cu zi. Apoi îi invit să-și pună centura de siguranța, să descopere și să exploreze alături de mine în universul imaginar al cărții ,Ultimul Înger Trist
EdituraLetras
An aparitie2021
ISBN9786060715023
Tip cartebrosataEditie tiparita
Numar pagini188
Dimensiuni14.5×20.5
Tip copertaFinisaj matBrosata (paperback)
Brățara de argint a Ecaterinei

Am pregătit o recenzie interesantă și în un interviu cu autoarea. Ești curios?