Supraviețuirea unei civilizații. Cercul de Foc de Liviu C. Tudose – Recenzie

Despre cartea “Supraviețuirea unei civilizații. Cercul de foc

An apariție: 2020
Autor: Liviu C. Tudose
Categoria: Ficțiune
Ediție: 2020
Editura: CREATOR, Brașov
Format: 140 x 205 mm
Nr. pagini: 256

Hei, om drag cu priviri calde,
​Ești pregătit de aventura vieții tale!? Ai nevoie doar de un strop de curaj, iar adrenalina te va arunca drept în mijlocul acțiunii. În povestea mea, nimeni nu se simte în SIGURANȚĂ, iar viața are un singur scop: SUPRAVIEȚUIREA!
​Tot ce vezi acum e o copertă care-ți încântă privirile. Așa-i că-i minunată? Însă atunci când vei ține cartea în mâini, vei descoperi locuri și oameni care-ți vor marca existența. Începuturile scot la iveală o luptă titanică între doi regi ai naturii– Regele Uscatului și Regele Mării. Unul luptă ca să traverseze mările pentru a-și spori teritoriile, iar celălalt vrea să invadeze uscatul cu apele sale tulburi. Și fiindcă sunt la fel de puternici, linia războiului e mai mereu la țărm. Un echilibru care le împiedică înaintarea pe teritoriul inamic.
​Până într-o zi când „Legenda celor patru fii” rupe această cumpănă, iar Regatul Mării îl invadează fără milă pe cel al Uscatului, pe care-l zdrobește în mai multe insule, iar cu timpul rămân doar patru petece de pământ în mijlocul mărilor pe care se înălță patru orașe-porturi: Isbynorr, Narzomand, Salgornu și Zendovir. De cealaltă parte Regatul Uscatului își trimite exploratorii să străbată mările infinite în căutarea altor teritorii.Chiar și așa natura parcă este nedreaptă oferindu-le unora câte-un pic și altora mai nimic…
​Decorul fiind stabilit, trebuie să intre pe scenă actorii. De la cei patru guvernatori de ținuturi, Ștefan, Olimpia, Tudor și Elena, la căpitani iscusiți care străbat mările infinite pe fel și felde corăbii și până la un rege care-și trăiește bătrânețile sub pecetea unui destin sumbru cu o viață pusă mereu sub semnul întrebării. Cu fascinanta dragoste dintre Amelia și Tudor, dar mai ales cu sclipitorii hoinari Tiťi și Bum, un orfan și amicul său patruped, care aduc un zâmbet într-o lume greu încercată. Cu felurite bucate ce ademenesc orice gurmand respectabil,preparate cu grijă de hangiul Francisc și de iubitoarea sa soție, Natalia. Cu bătrâni înțelepți și tineri învățăcei care aduc întregii povești o nuanță a cunoașterii pe care n-o întâlnești la orice pas. Cu mulți alții care-apar doar cât să-ți încânte existența și să-ți împărtășească trăirile lor profunde.
​Dar cum scufundarea uscatului sub ape nu e de ajuns pentru o simplă supraviețuire, în peisaj mai apar și oameni orbiți de putere, precum familia Badrokel, ce urmărește un singur scop – scaunul regal. Astfel, întâmplările se succed alert și cu greu oamenii își dau seama că ținuturile lor sunt înghițite de ape și nu au nicio scăpare, fiindcă-n depărtare totul e blocat de un imens zid de vulcani activi ce pare să-i țină prizonieri pe vecie. Se gândesc acum că sfârșitul le este aproape și că poate ziua de mâine nu va mai veni niciodată pentru ei. Încearcă de-acum,înainte de a-și da și ultima suflare, doar să SUPRAVIEȚUIASCĂ naturii dezlănțuite, dar și semenilor primejdioși.
​Totul este o aventură și-ți va ține privirile lipite de fiecare rând, de fiecare întâmplare, de fiecare personaj. Ei speră la supraviețuire! Și tu SPERI la ceva MĂREȚ? Te crezi în SIGURANȚĂ? Îți poți răspunde singur la aceaste întrebări!Stinge FOCUL curiozității chiar ACUM! Arrrrrrrrrrr!

Cartea ta aici

La început era un singur continent, un singur conducător, un Rege al Uscatului și un Rege al Mării, apoi conform “legendei celor patru fii” totul s-a schimbat. Patru râuri au creat patru regate și au adus conflicte și diviziune între acestea și locuitori. Fiecare ținut are avantajele și dezavantajele aduse de poziția geografică, dar necesitatea de noi resurse și problemele sociale, neglijarea educației sau sărăcia prevesteau un viitor sumbru. Speranța unei salvări rămâne vie, iar datoria de a o găsi le revine protagoniștilor, care pornesc într-o aventură periculoasă spre o destinație necunoscută, care nu le garantează doar un trai mai bun, ci supraviețuirea.

Lectura romanului a fost foarte relaxantă, cu o atmosferă prietenoasă, deschisă, un dialog natural și o narațiune alertă și fluidă. Am apreciat în mod deosebit atenția acordată la detalii, fizionomia personajelor, aspectele toponimice ale celor patru regate, Isbynorr, Zendovir, Salgornu, Narzomand și design-ul de nota zece al cărții fizice. Într-o zonă în care fiecare idee a mai fost folosită și refolosită, uite că Supraviețuirea unei civilizații. Cercul de foc de Liviu C. Tudose vine cu ceva nou, dovedind că unde este pasiune, inspirație și muncă nu poate decât să apară ceva frumos. Dacă iubești acest gen, îți place să aștepți până la ultima pagină cu sufletul la gură, preferi să nu se termine suspansul, această carte este pentru tine.

Patru ținuturi, patru mări, patru guvernatori și patru motive să citești această carte: Vei retrăi suspansul basmelor din copilărie pe care le auzeai de la bunici și părinți, vei descoperi o lume magică în care pericolul pândește, supraviețuirea nu este garantată și viitorul e incert, vei afla soarta oamenilor din ținuturile guvernate de Ștefan, Teodor, Olimpia și Elena, vei petrece câteva ore plăcute în regatul inedit în care aproape că te-ai pierde dacă nu ai avea la îndemână ilustrațiile și hărțile. Recomand această carte cu căldură adulților și copiilor deopotrivă, fiind o poveste pentru toate vârstele.

Interviu cu Liviu C Tudose, Autorul cărții Supraviețuirea unei civilizații. Cercul de foc

1. Cum a decurs procesul de scriere-publicare, comparativ cu așteptările tale? Care parte ai considerat că a fost cea mai dificilă?

Liviu C. Tudose: Când am început să scriu nu m-am gândit cum o să arate povestea mea, având în vedere că prima frază pe care-am scris-o a ajuns, în final, pe la mijlocul capitolului al XIl-lea. Nici măcar în cât timp voi termina povestea nu aveam să știu. Eu nu aveam încă o poveste. Cât despre publicare, nici gând! Pentru mine publicarea era un subiect tabu. Eram visător și dezinteresat de aceste aspecte.Dar timpul a trecut în grabă și printr-o joacă scrierea prindea contur. Începeam să mă gândesc serios dacă să o public și începeau frământările: „oare cum și unde să o public?”, „oare o să fie citită?”, „oare cum o să arate coperta, textul final?”, etc. Deh, întrebări existențiale… Când am pus cuvântul “Sfârșit” radiam de fericire. Tecuseră doi ani și-o lună. si fix la câteva secunde am trimis email la o editură, care speram eu, o să mă poată reprezenta. Am fost super încântat când mi-au răspuns doar în câteva minute cum că vor analiza manuscrisul meu. Era atât de simplă publicarea, îmi ziceam! Era 4 martie 2020. Mi-am văzut cartea într-o librărie online pe 24 noiembrie 2020, la mai bine de 9 luni de la finalizarea cărții, după ce aproape 30 de edituri m-au refuzat. Tare, nu!? Pe aproape toată perioada în care încercam să găsesc o editură începusem să vorbesc cu zeci de persoane în vederea unei viitoare colaborări pentru promovare a unei cărți care practic nu exista! Șase luni am vorbit cu ei! Timp în care am reușit să semnez cu o editură, să ducem împreună la bun sfârșit toate etapele și într-un final s-o publicăm. Promovarea continuă și acum până când voi avea siguranța că povestea mea minunată vafi citită de iubitorii de carte și de gen din întreaga lume – un alt vis de-al meu. :)Iar ca să răspund la întrebare, cu siguranță partea cu publicatul e cea mai grea, fiindcă te consumă cel mai mult: emailuri la care nu răspunde nimeni, de multe ori nici acel răspus automat nu vine, telefoane care sună „ocupat” sau nu sună niciodată, oamenii ce-ți vorbesc o dată (probabil din greșeală) apoi nu le mai auzi vocile, etc. Personal puteam să public și singur (există și această variantă) însa nu am vrut, fiindcă din punctul meu de vedere și după multe analize (credeți-mă că dacă vreau ceva, mă informez peste măsură pentru a face alegerea corectă) am concluzionat că publicarea în sistem „self-publishing” îți aduce mai multe dezavantaje decât lucruri bune. Să faci parte dintr-o echipă (profund recunoscător oamenilor faini de la editura CREATOR) nu se compară nicicând cu „a fi un lup singuratic”.A meritat așteptarea? Cu siguranță DA! Dacă ar fi s-o iau din nou de la început aș merge pe același drum!


2. După cum putem vedea pe site-ul tău, liviutudose.ro, pe lângă scris, mai ai o mulțime de pasiuni și activități. Cum reușești să îți împarți timpul, între job, hobby-uri, odihnă și familie?

Liviu C. Tudose: Da, sunt o mulțime și îmi organizez timpul astfel încât să fie toată lumea fericită! Nu e nevoie să-mi împart timpul pentru că toate joburile îmi sunt hobby-uri și toate hobby-urile îmi sunt joburi, iar activitatea este online, oferindu-mi libertatea totală. Le fac cu drag și atunci inevitabil vin și împlinirile, fie fizice (sănătate), fie sufletești. Activitățile de turism și network marketing sunt activități de familie și aici este implicată mai mult soția, căreia îi mulțumesc pe această cale și îi voi mulțumi de fiecare dată când am ocazia pentru că-mi oferă libertatea de a scrie (principala mea activitate acum).   Cu alte cuvinte noi suntem o familie compactă, stăm împreuna zi de zi, de dimineața până seara, fie că o facem de acasă, fie de prin alte locuri (activități cu copiii, vacanțe, etc) și fiecare își face treaba în liniște. Bine, treaba în liniște e relativă, având și doi copii, un băiețel de 9 ani și o fețiță de 5 anișori („inventariați” în 2020), care percep diferit noțiunea de „lucru în liniște”. 🙂

3. Având în vedere domeniul de activitate-turismul, pasiunea pentru fotografie și Facultatea de Geografie pe care ai urmat-o, putem presupune că îți place să călătorești, sa vezi locuri noi. Care este destinația preferată și de ce?

Liviu C. Tudose: Da, geografia e „vinovată” pentru implicarea mea în industria turistică, pentru călătorii, pentru businessul internațional pe care-l avem în peste 160 de țări si pentru fotografie, prin extensie. Sunt un iubitor de mare, de plaje însorite, îmi place să aud valurile care parcă-ți șoptesc povești nemuritoare, dar mă regăsesc de multe ori și pe vârfurile munților încercând să ating norii și să respir aerul magic și rarefiat al înălțimilor, toate oferindu-mi libertatea atât de dragă sufletului meu. Astfel, destinațiile preferate sunt muuuuuulte. Multe sunt acum un vis. Dar mai știu că visurile devin realitate și asta mă face atât de bucuros! Ca să dau un răspuns, fără a oferi un nume, cred că pentru mine destinațiile perfecte sunt acelea unde uscatul se luptă cu marea în cel mai pașnic mod cu putință: un peisaj de munte înconjurat de apa azurie și plaje cu nisip fin, o viață exotica și sălbatică,care cu greu a fost descoperită de vreun explorator încăpățânat ce-a vrut să ne-arate că mai există pe această planetă un petec de pământ neatins de om. De ce? Pentru că vreau să am contact cu natura pură, ce-mi oferă liniștea și relaxarea atât de necesară să pot pune în continuare pe hârtie gândurile mele creatoare…

4. Tehnologia influențează constant modul în care facem lucrurile, inclusiv piața de carte. Preferi stiloul și cartea fizică, sau laptop-ul și ebook-ul?

Liviu C. Tudose: Întrebarea asta îmi merge la suflet! Dacă ar fi după mine as înmuia literele-n cerneală și-apoi le-aș înnoda cu stiloul pe hârtia albă. “Păi și ce te-mpiedică?”, m-ați întreba. Când scriu o frază sau o întâmplare nu e totul final. Șterg si corectez și reformulez zeci, poate sute de variante până să ating forma finală. Iar dacă aș face asta cu cerneala pe hartie probabil că aș lăsa în urma mea multă maculatură, călimări goale și penițe-ntortocheate. Iar din această perspectivă sunt recunoscător că trăiesc, sunt contemporan cu această tehnologie minunată! Pe de alta parte sunt dezamăgit că lumea nu mai scrie “de mână”. Nu mai lasă mesaje, nu mai trimite scrisori. Pentru iubitorii scrisului clasic toate acestea încă reprezintă un reper . Și eu sunt unul dintre ei.Zi de zi îmi verific cutia poștală cu speranța că poate cineva își va face timp, în această lume nebună, să-mi trimită un gând scris… ca odinioară… Mi-ar fi plăcut să scriu toată cartea cu stiloul, dar cred că mulți nu-mi puteau descifra hieroglifele autentice. Vedeți, un dezavantaj al scrisului cu stiloul. Dar tot nu m-am putut abține și am strecurat printre paginile cărții o scrisoare scrisă de propria-mi mână, iar asta m-a făcut să mă simt atât de bine… bucuros, încântat, împlinit pentru că mi-am mai îndeplinit un vis.


5. Înțeleg că pasiunea pentru scris a existat mereu acolo. Totuși, cum și când ai decis să scrii primele fraze din Supraviețuirea unei civilizații. Cercul de Foc?

Liviu C. Tudose: E adevărat, pasiunea pentru scris a existat acolo, undeva, dar târziu mi-am dat seama că este ceea ce trebuie pentru mine. Cum spunea Mark Twain: „Cele mai importante zile sunt cea în care te-ai născut și cea în care ai aflat de ce.” – așa e și cu mine. 8 februarie 2018, o zi de iarna, posomorâtă. Eram printre birourile de călatorii și în jurul meu era pustiu. Atunci mi-am zis că trebuie să fac ceva care să-mi aducă o stare de bine. Așa a luat naștere, din nimic, dialogul spumos dintre învățăcelul George McPlix și căpitanul Constantin Permadin. După cum am mai spus, mai sus, în acele clipe nu am vrut să scriu o carte, ci am simțit nevoia să creez ceva în contrast cu vremea de afară, iar acum, când reanalizez totul, cred că asta a fost scânteia. M-a prins flama – să zic așa – că „am sudat fără ochelarii de protecție”, iar de atunci multe sunt fost nopțile în care m-au durut privirile (la propriu), scriind frază după frază de zici că imaginația îmi povestea, iar mâinile mele scriau după dictare… 

6. De multe ori, scriitorii au fost sau sunt cititori pasionați. Îți place să citești? Care este cartea sau autorul preferat?
Liviu C. Tudose: O întrebare provocatoare! :)Poate o să vă surprindă, dar în ultima vreme am devenit un cititor pasionat, însă nu de eternele povești nemuritoare, pentru că aici propria-mi inspirație îmi oferă mult de lucru și îi sunt reconoscător la infinit, ci de acele cărți care ating cele mai profunde și sensibile noțiuni ale cunoașterii, cu ajutorul cărora explorez în fiecare zi lectura motivațională, de dezvoltare personală, financiar-antreprenorială și așa mai departe. Sunt de părere că trebuie să existe un echilibru puternic între interior și exterior, între suflet și minte, iar dacă sufletul are neajunsuri cu siguranță și mintea, în ansamblul ei, va avea unele carențe. Am ales acest tip de lectură, nu doar pentru că-mi place la nebunie să învăț lucruri noi, ci și pentru că doresc ca tot ce am citit, am pus în practică și a funcționat la mine, să ofer mai departe, tuturor celor care au nevoie de o schimbare în viața lor. Pe acest principiu m-am clădit ca om, promovând scopul spre care tind în viață: misiunea mea este să aduc fericire în viețile celor care îndrăznesc să viseze și să ajung la sufletelele lor, pentru ca doar dacă ești împlinit sufletește viața ta va fi așa cum ți-o dorești… Bineînțeles, nu am cărți sau autori preferați. Sunt alături de sufletul meu toate acele scrieri care mă ajută să mă formez, care îmi repetă zi de zi că trebuie să mă gândesc doar la lucruri frumoase și care-mi amintesc că toate cunoștințele accumulate trebuie să le ofer mai departe… să fiu omul care păstrează acest echilibru în Univers. Amintesc aici câțiva autori pe care i-am citit în ultimul an: Napoleon Hill, Dale Carnegie, Brian Tracy, Dr. Maxwell Maltz, Dr. David J. Schwartz, Bob Proctor, T. Harv Eker, Zig Ziglar, Robin S. Sharma, Ken Honda, Grant Cardone, Tony Robbins, etc. 

 7. La final, dorești să le transmiți un mesaj cititorilor Booktribe.ro?
Liviu C. Tudose: Hei, dragilor, voi suflete tinere și frumoase,Vă doresc zile pline de bucurii alintați de căldura și lumina soarelui ce vă mângâie privirile! Să zâmbiți cu sufletul și să iubiți fiecare zi ca și cum ar fi prima zi în care respirați aerul magic al acestei vieți! Să căutați curcubeul printre florile pământului, dar să nu vă opriți niciodată din a-l privi pe cel de pe bolta cerească! Vă mai doresc tot binele din lume, vă mulțumesc și vă sunt recunoscător că existați! Ahhh… si era sa uit ce-i mai important:gândiți-vă în fiecare seară înainte de culcare la visul vostru și e posibil ca într-o bună dimineață când vă treziți să aveți o mare surpriză, aceea de a vă trăi propriul vis, care vă va oferi o puternică încărcătură emoțională! La mine a funționat… sunt sigur că mă veți urma și voi. Cred în voi! Vă aștept în lumea mea minunată… Cu aleasa considerație a unui om simplu cu suflet mare,Liviu

Fragmente din Supraviețuirea unei civilizații. Cercul de foc de Liviu C. Tudose

Era o perioadă când se făceau și se desfăceau alianțe, pe
timp de pace sau război, prosperau și apoi decădeau, râvneau
sau se lingușeau, iar prietenul de azi era dușmanul de mâine.
Acesta e tabloul original al lumii ce a fost cândva, pictat în
nuanțele fiecărei civilizații, dar uitat peste ani în negura
timpului, întocmai ca un vin bun, care, odată scos la lumină,
încălzește și bucură deopotrivă simțurile celor ce-l degustă

— O să-mi fie dor de vorbele tale, de chipul tău, de zâmbetul
ce-l porți mereu cu tine. Și când vântul va adia, mâna mi-o
voi ridica de-ndată, ca printre degete să-mi treacă a ta dragoste
curată. Iar de vântul nu va vrea să bată, am să privesc la astrul
cerului neîncetat și-am să știu că-i de privirile iubirii mele
alintat. Chiar dacă zi de zi te-mprietenești cu altă mare, să știi
că sufletul îți este încălzit de-același soare…

♪♫ Hai, te rog, în visul meu la noapte!
„Te iubesc!” să-mi spui, cu ale tale șoapte.
Mi-e atât de dor, singurătatea mă apasă.
Hai, vino! Te aștept cu drag acasă!


Și-oricât de multă apă pe noi doi ne desparte,
În visul meu și-al tău vom fi mereu aproape.
C-așa-am promis când ne țineam în brațe,
O dragoste să țesem din sute de speranțe.


Când ochii mi-i închid și somnul mă răpune,
Eu îți citesc pe buze cum cerni doar al meu nume.
Dar ce păcat că m-am trezit și visul se destramă.
Eu singură-am rămas… iubirea ta mă cheamă… ♪♫

Ești în căutarea unei cărți?

Avem o nouă recenzie. Află detalii despre „Pitic printre gigante” de Vlad Mîciu. Găsești și un interviu interesant cu autorul. Te așteptăm 😊